Connect with us

CALEIDOSCOP

18/28 octombrie, 1599: Mihai Viteazul învinge oastea transilvană în bătălia de la Șelimbăr

Bătălia de la Șelimbăr (germană Schellenberg)  18/28 octombrie 1599 s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Báthory. Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazul care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească.

Situația premergătoare

Chiar dacă alianța (din 27 mai 1595) a voievodului Mihai cu Sigismund Báthory era clară, acesta din urmă dăruindu-i la 6 ianuarie 1597 castelul și domeniul Buia, format din 14 comune, toate în județul Sibiu, domeniul Sona din județul Alba și dreptul de a construi în Bălgrad (Alba Iulia), lângă cetate, o mânăstire, care a și fost ridicată în acel an, relațiile dintre cei doi s-au deteriorat de-a lungul timpului.

În 1597 se produseseră schimbări însemnate în Transilvania. Sigismund Báthory i-a făcut o vizită împăratului Rudolf al II-lea la Praga. A fost încheiat un tratat bilateral, în baza căruia Báthory ceda imperiului Transilvania în schimbul ducatelor Oppeln (Opole) și Ratibor (Racibórz) din Silezia. Schimbul dădea posibilitate Austriei să-și extindă influența asupra creștinilor din Imperiul Otoman. Situația l-a determinat pe Mihai Viteazul să reflecteze asupra alianței cu Báthory și să decidă încheierea la rândul său a unui tratat mai favorabil cu împăratul Germaniei, la 9 iunie 1598 la Mănăstirea Dealu.

Preambulul tratatului prevedea că Mihai recunoștea suzeranitatea Habsburgilor asupra Țării Românești, împăratul obligându-se să țină pe socoteala sa 5000 de mercenari pe lângă Mihai, voievodul rămânând domn pe viață și cu drept ereditar în familia lui.

După reglementarea raporturilor cu Imperiul Habsburgic, Mihai Viteazul se confruntă cu principele Transilvaniei, Andrei Báthory, şi domnul Moldovei, Ieremia Movilă (1595 – 1606), care-i cer să părăsească tronul: „Ieremiia-vodă, domnul Moldovei … trimise cărţi la Batâr Andreiaş, cum să fie amândoi una şi să scoaţă pre Mihai vodă din mijlocul lor. Şi de nu va ieşi de voie, ei să rădice oşti asupra lui să-l prinză, să-l dea turcilor. Şi Batâr Andreiaş fu bucuros acelui sfat rău” (Letopiseţul cantacuzinesc). În faţa acestei situaţii, domnul muntean a hotărât să cucerească cele două ţări.

În prima fază, Mihai propune împăratului să acţioneze împreună pentru îndepărtarea lui Andrei Báthory, dar acesta refuză, datorită problemelor pe care le avea cu otomanii în Ungaria Inferioară şi, mai ales a opoziţiei generalului Giorgio Basta, comandantul trupelor imperiale. Înainte de a trece la înfăptuirea obiectivului propus, domnul muntean a convins conducerile celor două imperii, Habsburgic şi Otoman, că fapta sa nu le lezează interesele.

Bătălia 

Batalia de la Selimbar

După ce a asigurat hotarele, ce urmau a fi apărate de vornicul Dumitru cu 5 000 de oameni, Mihai Viteazul porneşte spre Transilvania. Oastea munteană urmează două direcţii: cea mai mare parte, sub conducerea domnului, trece prin văile Buzăului şi a Teleajenului, şi cealaltă, condusă de Udrea Băleanu, Baba Novac şi boierii Buzeşti, pătrunde prin Valea Oltului, înaintând spre Sibiu. Cele două coloane au făcut joncţiunea, la 16/26 octombrie 1599, la Tălmaciu, lângă Sibiu. Peste două zile, cele două oşti s-au întâlnit la Şelimbăr (judeţul Sibiu).

Mihai Viteazul dispunea de circa 20.000 de oameni şi 18 de tunuri (în mare parte mercenari, oaste de ţară, haiduci balcanici şi secui), pe care i-a dispus pe trei linii. În prima linie, Baba Novac şi haiducii lui apărau aripa stângă, corpul de oaste condus de aga Leca, pe cea dreaptă, iar în centru era corpul de călăreţi ai banului Mihalcea. Linia a doua era alcătuită din 8 000 de călăreţi, iar cea de-a treia, din care făceau parte cetele boierilor şi garda domnului, asigura rezerva.

Andrei Báthory dispunea doar de circa 16.000 de oşteni, puşi sub comanda lui Gáspár Kórnis (căpitan general al oştirii transilvănene), dispuşi tot în trei linii. Prima, avea aripile asigurate de infanterie, în mijlocul acestora era corpul de cavalerie condus de Moise Székely, a doua linie era formată din pedestraşi şi era comandată de Melchior Bogáthi. Cea de-a treia linie era alcătuită din corpurile de oaste nobiliare. Spatele armatei ardelene era apărat de zidurile Sibiului, pe care erau amplasate 45 de tunuri, dispuse în faţa dispozitivului.

Primul atacă Baba Novac, care destabilizează flancul drept al oastei lui Báthory. După contraatacul oştirii inamice, este atacat centrul transilvan aflat sub comanda lui Moise Székely, care cedează şi pierde drapelul cel mare al principelui. După respingerea aripii stângi a muntenilor de către Petru Huszar, este rândul domnului să intre personal în luptă cu trupele de rezervă obligându-i pe ardeleni să se retragă în dezordine. Principele fuge, încercând să se refugieze în Moldova, dar este prins şi decapitat de secui.

La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, „călare pe roibul său de sânge nobil…, plin de demnitate, mândru şi îmbrăcat prea împodobit chiar”, a pătruns în Transilvania, unde, după ce a pus „stările să jure [credinţă] întâi împăratului, pe urmă lui însuşi şi apoi fiului său” (cronicarul maghiar István Szamosközy), începe introducerea administraţiei româneşti.

În cinstea victoriei de la Șelimbăr s-a ridicat în anul 1925 o troiță din lemn pe acest câmp de luptă, la „Movila lui Mihai”. Ulterior, în anul 1988 troița din lemn a fost refăcută de Ioan Cozma mai impunătoare, fiind vizibilă de la mare distanță. Troița poate fi observată pe partea stângă a DN1 (E68), la intrarea în orașul Sibiu.

Bibliografie orientativă

 

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CALEIDOSCOP

Cum ar arăta Pământul dacă toate oceanele lumii s-ar evapora brusc

Mările și oceanele lumii ocupă cea mai mare parte din suprafața totală a Pământului care este de 510 milioane de km². Din aceștia, 361 de milioane km² sunt ocupați de apa mărilor și a oceanelor și doar 149 de milioane km² îi revine uscatului.

Datorită acestui fapt planeta noastră se vede atât de viu colorată în albastru atunci când este observată din spațiul cosmic, primind, neoficial, denumirea de planeta albastră.

Dar oare cum ar arăta planeta noastră dacă toate mările și oceanele s-ar evapora brusc? Savantul planetar James O’Donoghue arată într-un videoclip al NASA,  ce s-ar întâmpla dacă toată apa s-ar evapora, descoperind astfel cele trei cincimi ascunse ale suprafeței Pământului.

James O’Donoghue în prezent la Agenția de explorare aerospațială din Japonia (JAXA) a lucrat anterior la NASA. Pentru a demonstra cum se schimbă înfățișarea planetei noastre în cazul în care toată apa s-ar evapora, savantul a folosit o animație creeată în 2008 de fizicianul și animatorul NASA, Horace Mitchell, aducându-i câteva îmbunătățiri.

O’Donoghue a editat animația adăugând un traker sincronizat de un temporizator pentru a arăta cât de multă apă se evaporă pe măsură ce animația înaintează, oferind astfel date în timp real.

Înlăturând toată apa de pe planetă, animația ne dezvăluie o lume ascunsă și totodată ne face conștienți de importanța oceanelor.

Oceane evaporate

Videoclipul arată cel mai lung lanț muntos al Pământului, care apare odată ce nivelul mării a scăzut de la 2.000 la 3.000 de metri.

Acesta reprezintă doar creasta din mijlocul oceanului, care se întinde pe o distanță de 60.000 de kilometri pe tot globul. Peste 90 la sută din restul lanțului muntos aflându-se sub apă.

Pe măsură ce animația înaintează și oceanele scad cu 6.000 de metri, cea mai mare parte a apei dispare. Este nevoie însă de alți 5.000 de metri pentru a goli cea mai adâncă zonă a Pământului aflată în Oceanul Pacific și anume Groapa Marianelor.

Iată și animația în slow-motion:

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Misterioasa sabie Norimitsu Odachi mânuită de un războinic uriaș? Adevărul din spatele celei mai mari săbii japoneze realizate vreodată

Norimitsu-Odachi1

Faceți cunoștință cu cea mai mare sabie samurai creată vreodată. Este atât de mare încât este imposibil să nu îți pui întrebarea oare cine ar fi putut mânui această sabie gigantică.

Norimitsu Odachi este o sabie imensă din Japonia. Este atât de mare, încât se spune că aceasta ar fi fost mânuită de un războinic uriaș.

Potrivit specialiștilor Odachi ar fi fost făurită în secolul al XV-lea, iar dimensiunile sale sunt cu adevărat impresionante chiar și pentru zilele noastre.

Cu o lungime de 3,77 metri și cu o greutate de până la 14,5 kg, această impresionantă sabie este încă învăluită în mister.

Norimitsu Odachi este prezentată în toată splendoarea sa la Altarul Kibitsu din Prefectura Okayama complet restaurată. Uriașa sabie a captivat întreaga Japonie și vizitatorii străini de pretutindeni prin dimensiunea și măreția sa.

Istoria săbiilor Odachi 

samurai-odachi

Pictură pe lemn din epoca Edo care arată un ōdachi purtat pe spatele unui samurai

Japonezii sunt recunoscuți pentru tehnologia lor de fabricare a săbiilor. Multe tipuri de lame au fost produse de către maeștrii fierari din Japonia, dar, probabil, cea cu care cei mai mulți oameni sunt astăzi familiarizați este katana, datorită asocierii sale cu celebrul samurai.

Cu toate acestea, există și alte tipuri de săbii mai puțin cunoscute, care au fost produse de-a lungul secolelor în Japonia, una dintre ele fiind odachi.

Odachi (scris ca 大 太 刀 în kanji și tradus ca „Marea sabie / uriașă”), uneori denumit nodachi (scris în kanji ca 野 太 刀 și tradus ca „sabie de câmp”) este un tip de sabie japoneză cu lama lungă .

Lama odachi este curbată și are de obicei o lungime de aproximativ 90 – 100 cm. Unele odachi au fost înregistrate ca având lame cu lungimea de 2 metri.

Sabia Odachi a fost o armă folosită de unii samurai în secolul al XIV-lea, în special perioada Nanboku-chō. Afirmația este susținută de lucrări literare precum Heike Monogatari și Taiheiki.

Cum era de așteptat, ca armă de război, dimensiunea prea mare a sabiei odachi s-a dovedit a fi o adevărată problemă. Se crede că samuraii erau nevoiți să o care în spate sau cu mâna.

În perioada Muromachi, samuraii aveau uneori asistenți care îi ajutau să transporte sabia masivă până la locul luptei. Soldații pedeștri aveau mai multe șanse să poarte sabia în spate, spre deosebire de katana, care erau de obicei purtate la brâu.

Cu toate acestea, această armă a fost folosită o scurtă perioadă de timp, motivul principal fiind că nu a fost o armă foarte practică de folosit în lupte.

Totuși, odachi a continuat să fie folosit de războinici, iar utilizarea sa s-a oprit abia în 1615, în urma “Osaka Natsu no Jin” cunoscut și sub numele de Asediul Osaka, în timpul căruia Shogunatul Tokugawa a distrus clanul Toyotomi.

A fost mânuită Norimitsu Odachi de un războinic uriaș sau a avut doar scop ornamental?

Norimitsu-Odachi

Odachi

Deși câteva săbii odachi au avut și aplicații practice, cu toții suntem de acord că, dacă sabia ar fi avut cu adevărat un proprietar care a scos-o la luptă, acesta ar fi fost un războinic uriaș cu măsuri mitologice.

Dacă ignorăm mitologia și folclorul, singura explicație rezonabilă este aceea că Norimitsu odachi nu a fost altceva decât o sabie ceremonială creată de un meșter extrem de îndemânatic.

Persoana care se află în spatele forjării acestei arme impresionante, cu siguranță, a dorit să-și demonstreze abilitățile sau a fost creată pentru cineva care a dorit pur și simplu să-și etaleze averea, comandând o sabie uriașă, disproporționată.

Dacă ne este permisă puțină satiră față de ultima afirmație: Un fel de manelist japonez al zilelor acelea ce și-a dorit o sabie atât de mare încât să moară toți dușmanii… de ciudă! 🙂

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

CALEIDOSCOP

Elon Musk intenționează să trimită 1 milion de oameni pe Marte până în 2050, lansând 3 navete spațiale zilnic

nave SpaceX

Elon Musk a dezvăluit pe Twitter noi detalii despre planul său de a trimite 1 milion de oameni pe Marte până în 2050.

Musk a spus că speră să construiască în 10 ani 1.000 de nave spațiale, flotă ce va avea să fie compusă dintr-un model de navă spațială imensă și aparent complet refolosibilă pe care SpaceX o dezvoltă în sudul Texasului.

Un calcul rapid și simplu rezultă că producția ar trebui să fie de 100 de nave spațiale pe an.

În cele din urmă, a adăugat Musk, obiectivul este să lanseze o medie de trei nave Starship pe zi făcând astfel excursia spre Marte disponibilă oricui.

Musk a mai adăugat în postarea sa de pe Twitter că „trebuie să fie astfel încât oricine să poată merge dacă dorește, cu împrumuturi disponibile pentru cei care nu au bani”.

El a dezvăluit noi detalii despre planul său de a construi un oraș de 1 milion de oameni pe Marte până în 2050.

“Nu e suficient să te conving să lași Pământul în urmă? Vor fi o mulțime de locuri de muncă pe Marte!” a mai adăugat el.

Megatone de materiale pe an sunt necesare pentru ca viața să devină multiplanetară 

Nava spațială, dacă va fi realizată așa cum este proiectată, ar însemna că va fi cel mai puternic sistem de lansare creat vreodată de omenire.

Fiecare lansare ar avea spațiu suficient de mult pentru a transporta mai mult de 100 de tone de marfă (aproximativ șapte autobuze complet încărcate ca valoare) și un echipaj format din 100 de oameni pe orbită la un moment dat.

Musk nu a specificat exact ce tip de rachete ar trebui să-i propulseze spre Marte, vorbind însă despre alimente, apă, materiale de construcție, scule și sisteme avansate de susținere a vieții.

Astfel, el a estimat că va avea nevoie de o întreagă flotă de nave spațiale pentru a construi pe Planeta Roșie un oraș permanent.

Ipotetic vorbind, în total, 1.000 de nave spațiale ar putea transporta aproximativ 100 megatone de lucruri pe Marte. Acesta este volumul pe care Musk a spus că speră să îl trimită pe planeta roșie pe an.

nave SpaceX

O ilustrare a navelor spațiale planificate ale SpaceX pe rampele de lansare ale unui oraș de pe Marte. Foto: SpaceX / Twitter

Cu fiecare navă care poate transporta 100 de pasageri, aceasta ar însemna o migrație totală de aproximativ 100.000 de oameni pe an.

Musk a sugerat, de asemenea, că intenționează să valorifice pe ferestrele scurte de timp în care orbita Pământului și a lui Marte se aliniază, lucru care se întâmplă la fiecare 25 de luni.

Acest lucru va permite navelor spațiale să se desprindă de rotația Pământului și să pornească într-o călătorie cu combustibil redus către Marte.

Musk a spus că va profita de această ocazie prin „încărcarea flotei Marte pe orbita Pământului”, trimițând apoi toate cele 1.000 de nave pe o traiectorie spre Marte în acea fereastră de 30 de zile o dată la fiecare 26 de luni.


Acest lucru pare totuși să contrazică un tweet anterior în care Musk a spus că 1.000 de nave vor zbura spre Marte în fiecare an, decât la fiecare 26 de luni.

Călătorie dus-întors

Elon Musk a lăsat de înțeles că această călătorie nu va fi făcută într-un singur sens, doar dus. La întrebarea unui cititor, Musk răspunde că “va trebui depus foarte mult efort pe Marte pentru a produce combustibilul necesar călătoriei de întoarcere“.

În orice caz, se pare că SpaceX, compania excentricului miliardar, are un drum lung de parcurs înainte de a atinge aceste obiective.

Împarte acest articol cu prietenii tăi dacă ți-a plăcut. Iți mulțumim!

Ticu/authenticmagazin.com

Continue Reading

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 67 de abonați

Statistici blog

  • 2.079.864 vizite

Trending